Wednesday, January 10, 2007

Zece moduri de a-ti aminti zeci de pisici

Locuiesc intr-un cartier care e cumva la periferia centrului Bucurestiului. Mie-mi place mult, si-mi place din mai multe motive. Primul e ca merg pe jos la serviciu... Al doilea e ca e un cartier de fosti securisti. Ii suspectez pe vecinii mei ca inca au fise despre fiecare dintre noi, dar nu de asta mi-s simpatici. Banui ca nu se poate sa se intimple ceva in zona fara ca ei sa stie tot... Luati de exemplu un loc de parcare ocupat vreo 3 zile de un nene care nu era din bloc. Conversatia era pe casa scarii, eu in fata liftului, vecinii mei - fiecare cu cite o papornita in mina - pe scari: "vecine, ce e cu masina asta care sta in fata?" "vecine, e a unui tip la 52-55 de ani, 1-80-1.82, nitel carunt, iese in fiecare dimineata imbracat intr-o geaca bleumarin cam la ora 8.30 din scara vecina". Ei, cum sa nu fiu linistita fiind fericita ocupanta a unui spatiu locativ in blocul cu pricina? E liftul stricat? Sigur e cineva pe hol care zice "a, l-a blocat cineva care cara gresie azi-noapte la etajul 2". E oprita apa? "e pentru ca vecinu de la 5 isi verifica apometrele"... in blocul acela suntem cu totii o mare familie fericita.

Cel mai tare in cartierul meu imi place insa ca, in spatele blocurilor, in mahalaua neadusa la nivelul 0 de buldozerele care construiau socialismul e raiul pisicilor negre. Toate sunt curate si bine hranite (deci nu le cistigi usor simpatia, ca celor din fata blocurilor, cu un os de ros), toate sunt frumoase si le gasesti in cele mai incredibile locuri - pe stilpii portilor, la fereastra de la mansarda, catarate sau agatate de iedera de pe o casa, pe cusca ciinelui, iesind lenese de sub masinile parcate pe strada sau lenevind pe capotele lor si pe oriunde nu te mai astepti... sunt zeci de pisici pe fiecare strada, iar locuitorii nu par atinsi de ghinion, ba chiar par cufundati intr-un dolce farniente ca locuitorii padurii de clestar. Mi-as dori ca la un moment dat sa putem sta intr-o casa in cartierul cu pisici, e ca un colt de tirg linistit de provincie teleportat in buricul capitalei europene. Ma gindesc ca spiritul mahalalei va fi usor de re-implantat aici de ndata ce vecinii mei care inca asculta manele vor pleca pe unde i-o mai muta dom' primar odata cu retrocedarea caselor in care stau...

Pisicile din mahalaua din spatele blocului imi aduc aminte de diferenta pe care o simteam ola scoala intre mine, care stateam la bloc, si colegii care stateau la casa. Ei aveau mereu un univers in plus - curtea, univers care le deschidea si un altfel de stil de a gindi. Pisicile din mahala sunt altfel decit pisicile din tomberoane.

Eu deocamdata sunt ca pisicile din tomberon - nu pot decit sa sper sa ajung ca pisicile din mahalaua europeana, le vad atit de des incit simt ca pot sa fiu ca ele.

1 comment:

lorin said...

welcome to blogworld, darlin' :)