Thursday, January 25, 2007

halal blog

Ma gindeam azi ce-as scrie intr-un anunt gen "advertise myself". Scriu, cind am chef, binicel (anunturi, stiri la monden cind n-are cine, comunicate mai mereu, blog cind chiar nu se mai poate, la ziar cind ma roaga prietenii, anunturi de condoleante si panglici la coroane mereu cu un mod in git referitor la ipocrizia celor scrise, mailuri calme, certarete, mobilizatoare, nostime din ce in ce mai rar). Intilnesc oameni (suna ca dracu' ca ii "lipesc", dar asa sunt, un fel de codoasa biznis). Calmez situatii agitate. Imi reped colegii care pun intrebari stupide. Adun vrafuri de hirtii pe care uneori le arunc, in vrafuri (har domnului, am gasit un nene care recicleaza hirtie si ii livrez si eu containerele mele de hirtii odata cu revistele pentru topit). Oamenii ma suna des, de aia vorbesc mult la telefon (lucru care incepe sa ma plictiseasca ingrozitor). Recent, am devenit consumatorul perfect: ma zgiiesc mult la televizor, mai uit sa schimb canalul si ma uita dumnezeu pe cite o emisiune plicticoasa sau pe cite un talkshow monden... gen euforia tv. De aia am inceput sa recunosc, spre rusinea mea, vedete: acum stiu care e Andreea Banica si care Andreea Balan si fac diferenta intre Bamby si Blondy (inca nu stiu care e Raluca de la Blondy sau daca e la Blondy, dar oi invata daca mai dureaza mult faza asta zen). A, si stiu ca Monica a nascut! Raspund la intrebari de genul "cum imi blochez popupurile", "ce e PHP", "ce inseamna gazdiure", "cum fac mail merge" "hai sa punem url-uri in mediakit", chestii care acum un an sigur creadeam ca-s injuraturi. Stiu ca Alex programeaza .NET si ca C# e diferit de C++ si ca Alex e cu #. Nu stiu ce, dar am sa ma interesez. Port discutii despre memorie si m-am oferit voluntar la experimente despre memorie. Stiu niste oameni sa le zicem importanti si am numerele de telefon mobil ale altora. Am dat mina cu Bill Clinton (asta am zis ca trec in cv, dar inca n-am avut tupeul asta). Am vorbit face-to-face cu primii doi presedinti ai Romaniei post-89, si cred ca daca merg mult prin supermarket voi vorbi si cu asta, desi cred ca nu despre carti, cum s-a intimplat cu precedentii. Pot vorbi mult despre lucruri despre care nu am nici cea mai vaga idee cu ce se maninca insa ma blochez instantaneu daca trebuie sa zic ceva inteligent despre mine. Mai nou stiu cum se imprima cu inkjet, care producatori folosesc o tehnologie cu bule mici de cerneala si care e diferenta de timp intre imprimarea clasica si cea cu cerneala calda... nu mai zic de tehnologia laser (sper ca asta am sa uit repede, am testat daca intereseaza pe cineva si n-am impresionat pe nimeni). In general stiu nume multe, autori, scriitori, compozitori, oameni politici si de prin protipendada, daca ma iei repede insa uit si cum il cheama pe nenea cu care am vorbit acum 5 minute. Dar ma repliez. Ma chinui sa scriu mai mult si mi-am dorit din clasa a 12-a sa scriu, macar o data, un discurs politic. Cred ca asta as face cel mai bine. Cred insa ca pentru asta ar trebui sa scriu un mail cu o oferta gen "advertise myself" si daca as scrie asta nu mi-ar da cineva nici sa-i scriu demisia. Si atunci, de ce sa scriu ad-uri la persoana mea? Nu-s marfa', asta e... Nu imi plac tocurile, hainele kul si ma gindesc mereu ca nu ma simt bine intzolita intr-un fel care arata bine, de aia tzoalele calumea sunt in ce ma priveste o investitie ratata, pt ca ma sint ca naiba in ele si pt ca deci arat in ele ca o taranca venita la oras la control la un doctor mai bun. Ceva tre sa schimb ca sa ajung sa scriu discursuri.
Vad miine ce.

No comments: