Nu-mi chem pe nume Îngerul, mi-e teamă…
Să nu se sperie aripile să-şi lase
Să se prefacă-n evantaie de mătase,
Aoreola să mi-o pună-ncet pe rană.
Lui pe ascuns îi place să m-ajute,
Să-mi deie somnul forfotind de vise,
Şi păpădii din mal de şanţuri rupte
Şi verzi şopîrle-n mici pieptare-ncinse,
Stînd amorţite, ca vrăjite parcă,
Pe bolovanii transparenţi şi umezi,
Şi uneori vrea roua să o stoarcă,
Să-mi facă bucurii ce nu te-ncumeţi
Nici tu să mi le dărui, rea copilă,
Ce n-ai cu mine nici un pic de milă…
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment